Scurt istoric al Vaii Vaserului

VALEA VASERULUI

Scurt istoric al Vaii Vaserului
Istoria Vaii Vaserului nu poate fi disociata de istoria tinuturilor Viseu de Sus, istorie care cu cat este mai mult cercetata cu atat devine mai impresionanta. Valea Vaserului este legata in primul rand de exploatoarea padurilor din zona, care a fost practicata in mod organizat odata cu aparitia etnicilor zipseri de origine germana, din Zips(Slovacia), casta profesionala cunoscuta ca taietori de lemne si care au fost chemati de catre Maria Teresia pentru a organiza exploatarea padurilor de atunci, propietate regala pe Valea Vaserului.
Anul aparitiei acestei etnii in zona Viseului se presupune a fi 1773.Ca motivatie aceasta etnie a semnat un contract cu puterea regala ca nu vor parasi zona in care au fost adusi, primind in schimb suprafete de teren pt. constructia caselor si alte facilitati care erau acordate in perioada de inactivitate (iarna).Se mentioneaza aceasta etnie in mod special ca fiind nucleul organizatoric al unei exploatari foriestiere organizate, dar pe langa acesti zipseri comunitatea de la acea vreme si pana catre zilele noastre a fost formata dintr-o varietate de etnii, germani,ucrainieni, maghiari, rusi, slovaci, polonezi, evrei si bineinteles romani, care au format o comunitate extrem de harnica,linistita si extrem de unita, legandu-si existenta in mod exclusiv de aceasta Vale a Vaserului (etimologic denumirea de Vaser deriva de la Vas-ẻr =artere,vene de fier,cu trimitere probabil catre mineritul mai vechi din zona sau existenta apelor minerale de pe aceasta vale - este o ipoteza, alta ar fi –Waser in germana=apa).
Lemnul a fost exploatat si transportat la inceputuri prin practicarea plutaritului, care era foarte bine organizat pe raul Vaser, unde bustenii erau taiati cu ajutorul topoarelor, corhaniti pe jgheaburi cu apa, adunati cu ajutorul stavilarelor construite de-a lungul vaii in zonele Macarlau si Faina iar de aici se formau plute in grup de cate 4-5 persoane care erau aduse pe apa Vaserului pana la confluenta cu raul Viseu, unde, mai departe se formau convoaie de plute depasind cantitatea echivalente a 100 de vagoane, care luau calea Tisei si a Dunarii. Aceste imense convoaie erau conduse de doar trei oameni, care se schimbau intre ei in mod continuu. Plutasii de pe Waser au fost predecesorii vestitilor plutasi ai Bistritei. Acest sistem de transport cu ajutorul plutaritului a continuat pana in 1918, cand zona Tisei a devenit zona de granita iar activitatea tinuturilor Viseului a fost practic blocata. Acest blocaj a durat aproximativ 10-15 ani, perioada in care majoritatea oamenilor si-au reorientat activitatea catre domeniul agricol (plecand in zona Banatului).
In 1929 puterea regala a hotarat reluarea activitatii de exploatoare a lemnului. Astfel au fost adusi specialisti de la Cernauti, cu ajutorul carora a inceput constructia unei fabrici de cherestea si instalarea unor gatere a caror caracteristica consta in faptul ca erau independente din punct de vedere energetic, adica 4 gatere functionau pe baza de abur (cazanele au fost aduse din portul Constanta), folosindu-se in arzatoare rumegus, care printr-un sistem ingenios era introdus in cazan chiar in timpul taierii